Une des robis che un Stât al à la usance di fâ sui soi confins al è chel di meti des stranis tassis su lis robis che a vegnin di fûr. La cuestion e ven par solit justificade cu la difese dal interès economic de nazion. La int di confin a ven clamade a fâ la vuardie, a patî e al stes timp a trasgredî chestis imposizions.

Sedi la difese dal confin che la sô trasgression e deventin cussì part de lôr culture, dal lôr DNA. La trasgression si clame cuintribant.

Des nestris bandis il confin al esist di secui. Ogni tant si sposte un pôc di une bande un pôc di chê altre e ogni tant al cambie il Stât di là, ma il confin al reste simpri avonde dongje e si pues propit disi che la tradizion dal cuintribant e sedi secolâr.

Al è un cuintribant fat cu la furbarie dai contadins, un piçul cuintribant, chel grant al è lassât ai sorestants.

Al ven stuzigât di tassis stranis, une volte il cuintribandîr al cjapave un sac di rîs par puartâlu di lâ dal Judri e tornâ di ca dopo vêlu trasmudât in sâl, ogni tant i carabinîrs lu cjapavin e lu metevin in preson par un pôc.

La tradizion e je cambiade e si è evolude cul timp. Jo mi visi che cuant che di frut gno pari mi puartave su a Cjaurêt a fâ benzine tornant a cjase si platavin lis bistechis e la spongje. Al confin i finançots a secuestravin dut ce che cjatavin, no dome i sigarets ma ancje i fulminants.

In chel timp l'interès de nazion cuintri il nemì trist e comunist al passave pai solfarins!

Lôr dal rest, "il nestri nemì", a vignivin di ca a comprâsi scarpis e blujeans. A 'nd metevin su doi o trê, un parsore di chel altri, par puartâju a cjase lôr.

Pal cuintribandîr al è un pôc dificil capî cheste storie dal nemì, ancje se il Stât, almancul di un dusinte agns in ca, al à sburtât une vore su la idee che di là dal confin al è il nemì, che di là a rivaran lis invasions e che di là e rivarà la vuere, (ma se propit o nin a cirî il pêl tal uf al sarès di disi che, almancul intai ultins secui, lis vueris e lis invasions lis vin simpri tacadis nô, al è che no son ladis dutis dretis...)

In ogni câs vuê lis robis a son cambiadis e il confin al è colât. Ise finide cussì la tradizion secolâr dai cuintribandîrs?

Mi sa che agns e agns di amôr patrio insegnâts ae int di confin a àn fat vignî su des altris frontieris propit dentri di nô. A son masse chei che no son nie tolerants cui forescj, specialmentri cui sclâfs. Ma se cheste stupiderie e je stade ben ben cjalcjade dentri la nestre culture, parcè che la difese dal confin cuintri il nemì e veve di fâ part dal nestri DNA, no stin a dismenteâsi che ancje il cuintribant al è tal nestri patrimoni gjenetic!

E cheste volte si trate di cuintribandâ, dentri chescj confins imagjinariis, ideis di tolerance, di justizie e di avualiance. Cu la nestre abilitât o vin di freâ i gjendarmis che a son ancjemò dentri di nô come che, di brâfs cuintribandîrs o vin simpri fat, parcè che ae fin il nemì no dome nol è trist ma nancje nol esist.

Al è un cuintribant etichementri alt che al fâs ce che il cuintribant, cu la sô anarchie, al à simpri fat: al fâs colâ i confins.

2 coments:

  1. Anonimo ha detto...

    Jo mi visi di une volte di piçul che cu la cinccent si tornave cu la cjar e par pôre che la cjatassin i mei le àn platade tal motôr. A Cividât cunt che si son visâts e jere mieze cuete.
    Dut câs il cuintribant cumò lu fasin i siôrs nome. Prin e jere une maniere di difindisi e di sbarcâ il lunari dai puars. Cumò nome chei che àn conts te isulis Caiman o ce saio io fasin un cuintribant ch'al rint.  

  2. Unknown ha detto...

    Di, putel, gastu un furminante?
    Chel ch'al nus domandave cussí cuant ch'a si lave sù al cjiscjiel di Udin, a si saveve ch'al vendeve sigarets di cuintribant...:-)